Vederea bebelusilor
Micuțul tău nu se naște cu toate abilitățile vizuale de care are nevoie în viață. Bebelușii învață să vadă în timp, la fel cum învață să meargă și să vorbească. Capacitatea de a-și concentra privirea, de a-şi mișca ochii cu precizie, și de a-i utiliza împreună, trebuie învățate. De asemenea, ei trebuie să învețe cum să utilizeze informațiile vizuale pe care ochii le trimit creierului, pentru a înțelege lumea din jurul lor și pentru a interacționa cu ea în mod corespunzător. Astfel, vederea și felul în care creierul folosește informațiile sunt abilități care se învață.
Încă de la naștere, copiii încep să exploreze minunile lumii cu ajutorul ochilor. Chiar înainte de a învăța să atingă și să apuce obiectele cu mâinile, sau înainte să meargă de-a bușilea sau să stea în picioare, ochii le oferă informații importante pentru dezvoltarea lor.
Sănătatea ochilor și o vedere bună joacă un rol important în modul în care bebelușii învață să vadă. Problemele oculare și de vedere la copii pot cauza întârzieri în dezvoltarea lor. De aceea este importantă identificarea precoce a oricărei probleme, pentru a le facilita micuților dezvoltarea abilităților vizuale de care au nevoie pentru a crește și a învăţa. Părinții joacă un rol important în acest proces de dezvoltare optimă a ochilor și a vederii copilului, prin câțiva pași simpli, cum ar fi: urmărirea oricăror semne care ar putea sugera probleme ale ochilor sau ale vederii, o evaluare de specialitate a copilului la vârsta de 6 luni și sprijinirea lui în dezvoltarea vederii, prin implicarea acestuia în activități adecvate vârstei lui.
La naștere, bebelușul nu poate vedea la fel de bine ca un copil mai mare sau ca un adult. Ochii lui și sistemul său vizual nu sunt pe deplin dezvoltate, dar progrese semnificative apar în timpul primelor luni de viață.
Până la aproximativ trei luni, ochii bebelușilor nu se concentrează pe obiecte aflate la o distanță mai mare de 20-25 de cm de fețele lor. La naştere, vederea copiilor se confruntă cu tot felul de stimuli vizuali. În timp ce se pot uita atent la un obiect, nu au abilitatea de a evalua cu ușurință diferența dintre două obiecte sau de a-și mișca ochii de la o imagine la alta, focusul lor principal fiind asupra obiectelor aflate la o distanță de 20-25 de cm de fața lor. În primele luni de viață, ochii încep să lucreze împreună iar vederea se îmbunătățește rapid. Ei încep să-și dezvolte coordonarea ochi-mână, pe măsură ce încep să urmărească obiectele în mișcare și să le atingă. Până la opt săptămâni, ei își concentrează mai ușor privirea pe fețele părinților sau ale altor persoane din apropierea lor. În primele două luni de viață, ochii bebelușului nu sunt bine coordonați și pot părea că rătăcesc sau se încrucișează. Acest lucru este de obicei normal. Cu toate acestea, în cazul în care un ochi pare să se miște constant înspre nas sau tâmplă, este recomandat să se facă o evaluare medicală. Copiii ar trebui să înceapă să urmărească obiectele în mișcare și să atingă lucruri în jurul vârstei de 3 luni. Părinții pot face câteva lucruri pentru a sprijini dezvoltarea optimă a vederii în această perioadă, cum ar fi: amplasarea unei lămpi de noapte cu lumină slabă în camera copilului, schimbarea frecventă a poziției pătuțului și a copilului în el, poziționarea jucăriilor în apropierea copilului, la o distanță de 20-25 de cm, astfel încât acesta să le poată atinge. Jucariile, cum ar fi blocurile modulare, pot ajuta la creșterea abilităților motorii fine și la dezvoltarea musculaturii mici.
Între cinci și opt luni, abilitatea de control a mișcării ochilor și de coordonare a acestora cu corpul continuă să se îmbunătățească. Percepeția adâncimii (abilitatea de a judeca dacă unele obiecte sunt mai apropiate sau mai îndepărtate decât altele), nu este prezentă la naştere, abia în jurul vârstei de cinci luni ochii devin capabili să lucreze împreună pentru a forma o imagine tridimensională a lumii și a înceape să vadă în profunzime. Deși perceperea culorilor în cazul bebelușilor nu este la fel de sensibilă ca a unui adult, acesta le va percepe până la vârsta de cinci luni. Majoritatea copiilor încep să meargă de-a bușilea la aproximativ 8 luni, acest lucru ajutându-i în coordonarea ochi-mână-picior-corp. Copiii care încep să meargă în picioare mai devreme și care nu au mers de-a bușilea prea mult timp, ar putea să nu învețe să își folosească ambii ochi la fel de bine ca cei care merg de-a bușilea o perioadă mai lungă. Pentru a spriji dezvoltarea corespunzătore a vederii bebelușilor în această perioadă, părinții le pot atârna diferite obiecte deasupra pătuțului, care pot fi apucate sau trase; e important de asemenea ca părinții să îi ofere copilului timpul necesar să se joace pe podea și să exploreze şi să îi pună la dispoziție jucării din plastic sau lemn cu care acesta se poate juca.
Între vârsta de nouă și douăsprezece luni, bebeluşii ar trebui să își folosească în conjuncție ochii și mâinile. La vârsta de aproximativ nouă luni, bebeluşii încep să se împingă singuri în sus, pentru a sta în picioare. Până la zece luni, un copil ar trebui să fie capabil să apuce obiecte cu degetul mare și cel arătător. Până la douăsprezece luni, cei mai mulţi copii merg de-a bușilea și încearcă să meargă în picioare. Părinții ar trebui să încurajeze mai degrabă mersul de-a bușilea decât mersul mai devreme în picioare, pentru a ajuta copilul să își dezvolte o mai bună coordonare ochi-mână. Copiii pot judeca acum destul de bine distanțele și pot arunca cu precizie diverse obiecte. Joaca de-a v-ați ascunselea cu jucăriile ajută la dezvoltarea memoriei vizuale iar numirea obiectelor în discuțiile cu copilul încurajează asocierea cuvintelor cu obiectele și dezvoltarea vocabularului micuțului.
Între vârsta de un an și doi ani, coordonarea ochi-mână și percepția adâncimii ar trebui să fie bine dezvoltate. La această vârstă, copiii sunt foarte interesați să exploreze lumea din jurul lor, să privească și să asculte. Ei recunosc obiecte familiare și imagini din cărți și pot mâzgăli cu creionul. Mișcarea unei mingi înainte-înapoi poate ajuta copilul să urmărească obiectele, iar cuburile de construcții și bilele de jucărie de toate dimensiunile îi sporesc abilitățile motorii fine și dezvoltarea musculaturii mici. Citirea poveștilor stimulează capacitatea copilului de a vizualiza și deschide calea pentru abilităţile de învățare și citire.
Problemele ochilor și ale vederii în cazul bebelușilor sunt destul de rare. Cei mai mulți copii își încep viaţa cu ochi sănătoși și încep să își dezvolte fără dificultate abilitățile vizuale de care vor avea nevoie pe parcursul vieții. Dar, ocazional, pot apărea și probleme de sănătate ale ochilor și vederii. Părinții trebuie să fie atenți și să observe anumite semne care pot fi indicii ale problemelor oculare și de vedere, cum ar fi: lăcrimarea excesivă care poate indica un blocaj al canalelor lacrimale; pleoape roșii sau inflamate care pot fi un semn al unei infecții oculare; rotirea constanta a ochiului poate semnala o problemă cu controlul muşchilor oculari; sensibilitatea extremă la lumină poate indica o presiune intraoculară ridicată iar pupila albă poate fi un semn al prezenței cancerului ocular.
Apariția oricăruia dintre aceste semne reprezintă o situație de urgență și trebuie să fie urmată de vizita la medicul specialist.
Chiar dacă nu există probleme evidente cu ochii sau vederea, primul examen oftalmologic al copilului ar trebui să aibă loc între 6 şi 12 luni. În timpul acestei examinări, medicul oftalmolog va face testări pentru miopie, hipermetropie, astigmatism sau alte probleme oculare și va evalua abilitatea de mișcare a ochilor. Chiar dacă aceste probleme nu sunt comune la această vârstă, este importantă identificarea lor la copii în această perioadă. Dacă tratamentul începe devreme, problemele de dezvoltare a vederii și de sănătate a ochilor sunt mai ușor de corectat.
Vederea bună începe încă din fragedă copilărie. Așa cum aveți grijă de copilul dumneavoastră, acordați o deosebită atenție dezvoltării ochilor și vederii sale.